oh the vibrating sadness

ei aşteaptă
să calci pe fiecare pătrăţel
al terenului minat
să te întorci pe toate părţile
şi să te dezbraci în faţa lui dumnezeu

să ştii că plângeam în rachetă
când am plecat de pe planeta voastră
fiindcă aş mai fi stat acolo
dar nu ştiam cum

luna s-a întors
şi mi-a zâmbit
cu faţa ei neagră

într-o zi o să mă întorc şi eu

un toast

Pentru oamenii care se cred mai deştepţi decât sunt!

rugăciuni catre stafii

O, apariţie spectrală!
Din tranziţie am aflat că
nu poţi scăpa de
inescăpabil.

ruşinea unei temniţe implicite
acum ştii iadul din care cresc florile
pe care le paşte scheletul meu

Published
Categorized as temnite, text