Author: nemuritor_de_foame

Visătorul: Orăşel Neciobănescu

Am visat o fată gravidă. A zis că e copilul meu. Mă simţeam oribil, nu vroiam să fie ca mine un copil.

Pe malul mării stăteau aliniaţi oamenii. Un sergent trecea pe la fiecare, le scotea nasul, se uita înăuntrul nasului, apoi îl punea la loc. Majoritatea erau ok, unii aveau un pic de mizerie şi le atrăgea atenţia. Când a ajuns la mine m-a tras de nas şi mă durea şi nu se detaşa. A zis că ce caut aici daca nu ştiu să-mi las nasul?! M-am trezit cu erecţie.

Interpret: Doftor Mihail Vârstejaru

Posibil ca cele două vise să fie complet separate. Posibil să fi scris o cacofonie în propoziţia de dinainte. Posibil. În primul segment, pacientul se trezeşte în ipostaza de tătic involuntar, ceea ce dogma creştină a numit „Iosephus Immaculatum” de la cel mai celebru tătic involuntar al istoriei. Partea interesantă este nu neapărat grija faţă de prunc (mânca-l-ar taica), ci faţă de lume. Autorul scârbavnicei impregnaţiuni nestăvilite de perdeaua sacrosanctă a cauciucului nu este îngrijorat de ideea de a fi tată, nici de fertilitatea curios de mare deţinută. Nu. Pacientul nostru se teme pentru soarta lumii. Nu doreşte ca lumea să mai suporte încă un EL. Nu ar vrea ca oamenii să se mai confrunte odată cu ceva asemănator lui. Dar oare asta este totul? Sa fie el îngrijorat în mod altruist şi psihopomp¹ de soarta lumii? Saaau să fie el îngrijorat de propria-i unicitate? Un fiu uzurpator al locului său de drept? Ei bine, poate că avem de-a face pentru prima data cu ceea ce doresc a boteza sindromul „Tata lu’ Oedip”. Nu este al lui, ci al tacsului său. Concluzia mea este că pacientul trebuie reţinut, muls de bani într-o instituţie mizeră şi administrat un tratament extrem de costisitor bazat pe radacină de valeriana şi coajă de ou de pupăză. Şi clisme zilnice, fireşte.

¹ Poate nu ştiu exact ce înseamnă, dar sună potrivit, nu? Să nu adormiţi niciodata la orele de psihopompică si pneumofagistică, sfatul meu, că vă faceţi de râs dup’ aia…

Michel Al Masri – End of the road

Leu Puteasmec, tânăr pasionist, 19.54812 ani:

Mergeam prin pădure. La un moment dat am dat de trei flori: una albă, una roşie, şi una pe care scria
FLUARE ALBAXTRĂ de MIHĂI EMINEXU. Am învârtit de floarea albastră şi a curs apă rece. Am învârtit de floarea roşie şi a curs apă caldă. Am învârtit de floarea albă şi a curs lapte, în care erau multe insecte hrănitoare. N-am vrut să mănânc insectele, de milă, şi am întrebat-o pe una “Care este?”. Ea mi-a răspuns: Mergi la capătul pădurii, unde este o casă. În acea casă locuiesc doi copii din litere. Literele de pe frunţile lor formează cuvintele: HANSEL şi GETA. Când merg, ei lasă în urmă litere, ca să nu se piardă. M-am uitat pe jos, şi era un şir de litere. Scria: Hai liberare! AMR forever.

Salvator Dali, interpret:

Acest Vis poate interapretat de oricine folosind Tabelul Grafic Matematic patentat de Domnul si Salvatorul Nostru, Salvator Dali. Disponibil la orice consignatie impreuna cu caseta audio. Binecuvantat este Numele Lui.

In primul rand se poate observa cu claritate faptul ca observatorul visului, specificat de acum nainte ca O.V., poseda mijloace de locomotie facile si este complet liber de orice griji intr-un mediu (posibil) aspru all naturii. OV nu se taraste, nu culiseaza si nu curge. El merge. Deci putem deduce ca mediul visului este cunoscut lui O.V. SAU (repet – SAU) OV actioneaza dupa un rationament Laplace-ian determinist iar el este complet iresponsabil de orice actiune (devenita REactiune) in cadrul visului. Voi contrazice acest argument de dragul de a ma auzi vorbind mai incolo.

Dar visul lui OV nu este conditionat de determinism deoarece el DA peste 3 flori. Nu ajunge la ele cauzal ci pur intamplator. Ca o nota alaturata se poate spune ca putem determina viteza lui OV SAU directia sa DAR niciodata pe amandoua odata. Deci OV viseaza cuantic. El ciocneste (cioc!) particula 3 flori (pe care le vom nota de acum inainte ca 3F) declansandu-se o reactie din partea sa(!)!

Putem spune sigur ca OV este de o natura inferioara, el reactioneaza nu actioneaza. Ce dobitoc. Prima reactie este chiar demna de mila. El nu miroase florile. El le identifica, le studiaza cu ochiul rece al unui savant (probabil al lui Laplace insusi, insusit dintr-un vis homoerotic anterior), le citeste si le clasifica discriminand astfel Creatia. Rusine!

Avem asa: particula 3F = #FFFFFF + #FF0000 + #0000FF;
Introducand in calcul variabila OV totul o ia razna fiindca constanta #0000FF este radical schimbata ea nemaifiind o constanta deci ce pzida ma-sii e? Daca ne luam dupa meta-translatia lui OV, floarea nu mai e floare. Nu mai e nici macar o valoare hexadecimala constanta. Ea devine o formula. Iata. Priviti.

FLUARE ALBA X TRA d MIHAI EMINE X U. Sa descompunem la loc in valori hexadecimale reversand procesul absolut cretin initiat de perceptia lui OV.

FAE (4014) ABA (2746) x A (10) D (13) A (10) EE (238) x nimic (0)

Deci cum o dam, cum o scoatem, floarea aceasta este nula. Ma pis pe ea.

Partea interesanta urmeaza, fiindca OV invarte de ceva ce nu exista si apare ce? Apa rece. Acest secret trebuie aflat cu orice pret, spre beneficiul multor tari subdezvoltate. Eu voi fi Salvatorul lor si slavit va fi Numele Meu. Apoi lucrurile se intorc la loc in tarcul creat de legile fizice si anume: apa calda curge dintr-o floare de culoare CALDA. OV apoi mulge ultima floare. Ignorand implicatiile subconstientului si complexele Oedipale putem cu usurinta stabili ca floarea alba cu lapte in discutie nu este alta decat “Hoa Sua” (Alstonia angustiloba) o specie de planta din Vietnam numita si copacul Pulai. Cum zice englezul, nu va cac. In seva zisei plante se aflau insecte parazite fara intoleranta la lactoza. Bravo lor.

Apoi OV manifesta sentimente de compasiune benevolenta (probabil OV se considera un fel de Bodhidharma) si nu sacrifica bietele fiinte inconstiente. Oare?! Ne este revelat imediat ca cel putina una din ele este sentienta (probabil Salvatorul Lor si Colegul Meu) si raspunde la parola lui OV (parte dintr-un faimos haiku balcanic: Pune bani / pe bani / in Balcani / care este).

OV este indrumat spre un ipotetic capat al padurii, nu ii este specificat care. Muist criptic. Acolo el va gasi un establishment unde coabiteaza doi minori. Speram doar cei doi practica coabitus interruptus, pentru binele lor. Ei par a fi fost tatuati pe frunte cu propriile nume SAU fiecare cu a celuilalt. In primul caz vorbim de gemeni asexuati cu tulburari de memorie. In al doilea caz putem renunta la ideea de gemeni asexuati. Deocamdata. Aparent tulburarile de memorie sunt persistente si probabil de scurta si lunga durata (medie ca sa facem o medie), fiindca ei folosesc tot litere pentru a naviga imprejurimile. Acesti copii trebuie ca sunt foarte cititi minca-i-ar mama. Ptu! Privind in jos (nu pe jos cum sustine OV, josul este o notiune abstracta infinita) descoperi aranjari ale acestor litere de natura vandala vizigota, probabil pre-dinastica. Inscriptia tulburatoare “Hai liberare! AMR forever.” enunta ciclicicismul ciclic al perindarilor celor doi Atlasi ai literelor. Doar Eu, Salvatorul Lor, i-as putea salva slavit fiindu-mi Numele.

Stella

Urcam nişte scări, dar nu ştiam unde sunt. Am întrebat o femeie care urca şi ea unde mă aflu şi a zis să plec că acolo e un spital de copii. Am privit în jos şi mi-am dat seama că urcasem sute de scări, erau aşezate în spirală. Am intrat într-o toaletă unde m-am întâlnit cu un cunoscut şi m-a luat pe sus, adică nu mă lăsa să ating podeaua. Ştiam că e un cunoscut, dar arăta altfel decât de obicei şi la fel şi eu.

Interpretat de Dr. Ing. Nea. Laque

Deci ă acest vis al domnişoarei Stella se prezintă sub forma unor fraze aşezate una după alta, separate prin puncte. Visul conţine diacritice, un binecunoscut semn prevestitor al sarcinii. Stella este evident gravidă, după cum se poate vedea din cuvintele: “lă. Am intrat într”. Stella este o pacientă atrăgătoare, care doreşte să-şi seducă terapeutul. Terapeutul este şi el atrăgător, şi doreşte să-şi seducă mama… pardon, pacienta. Freudian slip. Sutele de scări simbolizează în mod abstract scările care duc la apartamentul terapeutului, unde terapeutul o ia pe sus, o pune în pat şi nu o lasă să scape de acolo, mai bine zis să atingă podeaua. Cunoscutul arăta altfel decât de obicei deoarece terapeutul tocmai şi-a dat seama că ar fi un pic cam ciudat să facă sex cu o gravidă.

Visătorul, domnul ZD, tânăr de douăzşceva de ani:

Eram pe un şantier. Două femei cu cască ridicau o bârnă de lemn pe care scria:

EUOFOBIA

din spate a venit un bărbat dublu. El le-a apucat pe femei de cap şi a tras în sus. Au ieşit cu tot cu coloană vertebrală. Coloana femeii din stânga s-a transformat într-un balaur roşu, şi coloana femeii din dreapta s-a transformat într-un balaur verde. Ei s-au muşcat de coadă unul pe celălalt, formând un cerc. În cerc ardea o flacără eternă.

Interpretarea Dr. Ing. Psih. Etc. Miguel Varteharian:

Şantierul este însuşi omul. Cu literă mare, pardonemua, Omul. Adică subectul care visează. În mod normal, l-aş interpreta ca pe ceva constructiv, câmpul pe care se definitivează munca individului. Dar n-am chef. Vreau să-l interpretez ceva mai nasol, aşa că o să spun că şantierul este starea cea mai proastă a omului, nu din pricini de prejudecăţi stereotipe muncitoareşti, ci din etimologia cuventului. „Şantier” după cum bineştim, derivă de la „şanţ”. O multitudine de şanţe şanţi se numeşte şantier. Cu alte cuvente, subiectul nostru a ajuns nu numai în starea de şanţ, ci mai rău, în aceea a şanturilor multiple. Aşa cum un beţi deţine mai multe cărări pe care merge, la fel şanţălăul bate toate şanţurile, nu numai unul singur. Cele două femei cu cască şi o bârnă-n mijloc sunt simboluri cât se poate de falice şi respectiv, testicoidale. Dar nici de asta n-am chef că e prea uzat, aşa că voi interpreta cele doo femei ca partea feminină, respectiv, partea feminină, a individului. De ce are o dublă parte feminină? Nu ştiu, poate pentru că este Vineri, saaaau, pentru că vine un bărbat dublu din spate. Bărbatul este Conştiinţa, este vocea raţiunii care dezrădăcinează conceptele euofobe, sau in cazul nostru, despineză, deşiraspinăruieşte…devertebrează!

Balaurul roşu si balaurul verde, înafara trimiterii clare la simbolismul alchimic din tratatele lui Eleazar, Flamel si Basilius Valentinus, reprezintă cele două mari concepte operative feminine: cresteşea si descreşterea, zarzavatul şi menstra. Ambele sunt ciclice, ambele inevitabile…ca si cercul.