Untitled

ochiul se deschide pe unde se varsă apa

Published
Categorized as text

Untitled

arena rotundă
la fund este lavă
trebuie să mergi pe marginea conică
pentru a ajunge pe o platormă
de unde se face o intrare
care duce în
camera cu plugin-urile tale
din restul jocului
cu răţoiul donald

apiculturism. poem cu ilustraţii

Fig. 1: Boobarella

love is pain
i will give you all my love
and watch you twist and scream
eu am scris-o pe asta
poetic, nu?
ca virgulă
căldura sentimentului de lapte vărsat
deasupra căruia putem să plângem
we can cry over spilled milk, honey
deci honey înseamnă
iubi
şi
miere

îmi place de tine miere muiere
eşti ca
ăă (ceva original, ia să vedem…)
mierea de dulce şi
amestecată cu salivă de albine
şi acum
o metaforă care-ţi va rupe faţa

când te gust
o mie de albine
mă scuipă şi mă înţeapă

Published
Categorized as text

Untitled

în furia mea
am vrut să extrag esenţa de cocoş
din tinctura de găină
lăsând-o să se evapore până la moarte
ca astfel ferma să dea faliment

dar ne-a prins poliţia
şi au spus
arest opţional
cine vrea poate să plece

prix

you prix

când eram mic şi eram îndrăgostit de o proastă
al cărei nume va rămâne nerostit deoarece nu există
şi trăiam eu în starea aia de secole

apoi a venit
un om
invizibil
(care era(m) eu fiindcă nu mă uitam în oglindă)
cu un pix şi un creion şi eventual o pensulă în mână
şi făcea desene 3D
şi mă pişcau de picior şi îmi dădea sângele
şi era un râu prin care curgeau tot felul de minunăţii
şi la un moment dat un peşte mare şi mov a trecut şi a ajuns unde râul se împărţea în două şi se făcea cerc

Smashing Pumpkins – The Aeroplane Flies High

Asculta mai multe audio diverse

Cheia de la interfonul paradisului

I was hanging out at the wizard bar, having a tall glass of pixie dust. Snort! Snort!

This invisible ghost guy came up to me and said nothing. I just ignored that mother fucker.

I checked my gun. It was blank, but it shot real bullets.

There I was, walking down that mystical forest path. The trees were acting weird. Sitting there with their branches and their leaves. “Hm” I thought to myself. You can’t really say much about a thought like that. “Hm”. The trees were barking. That’s wordplay based on tree bark and dog barking. You catch on fast.

A guy with an iron suit was walking by. I asked him to stop and think for a second. He said. He said “I gotta get to work, I’m already late. Gotta slay dragons and whatnot. Meh. It’s a living”. He adjusted his silver tie and golden condom and whatnot and went wherenot.

A fost odată ca niciodată un elev foarte conştiincios şi silitor. Apoi a venit pubertatea peste planeta asta. Fire de păr groase şi tari ca sârma de oţel. Pielea pe oase. I’m having a puberty-related dramatic moment here!

THE MOMENT IS OVER!

Published
Categorized as text

balaurul cel verde şi bun

o fu mai odată ca niciodată îngheţată crăcănată
un balaur verde prietenos, ce scotea aburi pe nări. Primăria îl angajase ca să încălzească locuinţele sătenilor cu aburii săi calzi. Într-o zi, când încălzea o locuinţă, în loc de aburi a început să iasă fum din nările balaurului verde. S-a oprit din suflat, şi s-a dus îngrijorat acasă. A doua zi s-a trezit şi a trecut iar la muncă, uitând de fumul din ziua dinainte. Şi cum a început să sufle, a ieşit foc roşu cu fum şi a ars casa la care sufla. Din fericire, locuitorii casei erau plecaţi la arat şi la plimbatul vacilor şi la biserică să se roage bunului Dumnezeu, ca nişte săteni buni şi credincioşi ce erau. Casa aceea arse până la temelii. Când văzu aceasta, balaurul se întristă şi plecă înapoi în peştera lui, unde stătea singur şi întristat. Peste o vreme primi o scrisoare de la săteni, care îi cereau să nu mai vină la ei în sat, şi să plece cât mai departe. Când văzu asta, balaurul, care era blând la inimă, plânse cu lacrimi cât soarele şi luna, îşi făcu traista cu necesităţile sale de balaur şi plecă aiurea în depărtare.

Şi cum mergea el aşa, iată că întâlneşte un om de paie, care se suise pe o casă, de teamă să nu-l mănânce vitele. El stătea acolo de câteva zile, şi îi era foame şi singurătate. Când îl văzu pe balaur se speriă şi zise:
– Nene balaure, să nu sufli foc înspre mine, că mă fac cenuşă şi mă ia vântul şi mă împrăştie peste şapte ţări şi şapte mări. Eu sunt doar un om singur şi înfometat, cu teamă de vite.
Balaurul, văzând tristeţea omului de paie, se gândi cum ar putea să-l ajute – apoi îi veni o idee – îi spuse omului:
– Dar poţi să ai gospodăria ta, cu un gard rotund peste care nu pot vitele să treacă şi să intre, şi poţi să trăieşti din găini şi legume.
Când auzi aceasta, omul de paie se bucură, dar se întristă din nou şi zise:
– Dar dacă mă mănâncă vacile în timp ce construiesc gardul meu rotund?
Apoi balaurul cel bun şi verde, ca să-l ajute zise:
– Voi merge în pădure şi voi aduna surcele şi voi face stâlpi şi le voi îmbina şi voi face gardul gospodăriei tale, apoi te voi pune acolo cu mâna mea, şi voi aduce găini şi seminţe de legume şi scule pentru săpat şi îngrijit gospodăria. În mijlocul ei va fi o casă cu patru încăperi, iar în mijlocul casei va fi un puţ de unde să poţi scoate apă proaspătă.
Şi aşa şi făcu. Omul de paie, când se văzu în casa lui nouă, cu lacrimi în ochi îi mulţumi balaurului şi îi zise că asta era tot ce avea nevoie în viaţă.

Balaurul cel verde se bucură, dar îşi aminti de satul din care plecase, şi de paguba făcută şi se întristă iar, şi iar incepu să meargă pe drumuri aiurea. Veni seara şi el se culcă într-o pădure. În visul său veni un sfânt şi zise:
– Eu sunt Gavril şi am venit să-ţi spun că Dumnezeu se bucură de fapta ta bună.
Dimineaţa următoare balaurul cel verde se trezi odihnit şi porni iar la drum.

Şi cum mergea el aşa, întâlni o femeie făcută din pământ, care vroia aur şi argint. Când femeia de pământ văzu balaurul aşa de mare, îi ceru să îi sape după aur şi argint, zicând că este tot ce are nevoie, şi când îl va găsi nu va mai avea nevoie de nimic altceva. Apoi balaurul, fiind binevoitor, săpă şi săpă, şi în curând găsi mult mult aur şi argint. Femeia făcută din pământ luă aurul şi argintul, le puse într-o căruţă şi plecă departe de oameni, unde muri de singurătate. Când află asta, balaurul se întristă şi merse mai departe pe drumul său aiurea.

Şi cum mergea el aşa, întâlni o femeie de apă. Femeia de apă iubea soarele şi luna, dar îi era teamă de ele, fiindcă soarele o prefăcea în aburi şi luna o prefăcea în gheaţă. Ea trăia într-un ulcior. Într-o zi, femeia de apă îi ceru balaurului să-i cânte un cântec la scripcă, deoarece apa sa era tulbure şi cântecul frumos o limpezeşte. Apoi balaurul luă scripca şi cânta cel mai frumos cântec, deşi nu mai cântase până atunci. Femeia de apă se limpezi la loc şi îi mulţumi balaurului.
Într-o zi o vacă trecu pe acolo şi dărâmă ulciorul şi femeia de apă muri. Când află asta, balaurul se întristă şi merse mai departe pe drumul său aiurea.

Şi cum mergea el aşa, auzi o voce de nicăieri. Ea îi ghici necazul şi ghici chiar şi încotro se îndrepta. Balaurul întrebă:
– Dar unde eşti, ca să te văd.
Apoi duhul se preschimbă într-un abur, ca să-l poată vedea balaurul. Omul din abur apoi îi zise o ghicitoare balaurului:
– Ghici ghicitoarea mea. Eu sunt sfânt cine sunt eu şi-aduc vestea lui Dumnezeu.
Balaurul, amintindu-şi de visul său, răspunse:
– Sfântul Gavril!
Omul de abur se bucură. Într-o zi a venit un frig cumplit, şi omul de abur a murit de frig. Când află asta, balaurul se întristă şi merse mai departe pe drumul său aiurea.

Şi cum mergea el aşa, întâlni un om de foc, care era cam stins. El stătea pe o claie de paie care se făcuse mică. Ca să-l ajute, balaurul adună paie, i le puse la picioare şi suflă pe nări foc, ca să-l facă mare şi puternic.
Însă într-o zi veni o ploaie cu vijelie şi omul de foc se stinse. Când află de asta, balaurul se întristă foarte rău şi se opri din drumul său într-o pădure întunecoasă. Acolo găsi nişte ciuperci, şi de foamea mare ace o avea, le mâncă. Un somn veni peste el şi se întinse pe jos şi visă.
În visul său, Sfântul Gavril veni şi îi spuse:
– Iată hora lor din ceruri.
Apoi femeia de pământ şi femeia de apă şi omul de abur şi omul de foc jucau hora de jur împrejurul gospodăriei cea rotundă a omului de paie, care acum era un copac vajnic cu rădăcini în pământ şi crengi în cer, şi stătea în mijlocul gospodăriei. Apoi se auzi vocea Sfântului Gavril, care zise:
Dumnezeu este bucuros pentru faptele tale bune şi te va preschimba în om pentru faptele tale bune.
Apoi balaurul văzu o lumină puternică şi se trezi. Acum era un voinic înalt, vânjos, cu plete şi fruntea lată. El se întoarse în satul din care plecase, unde oamenii săi l-au primit cu iubire, căldură şi bucurie.

Şi-am încălecat pe-o şa op ş-aşa ş-aşa hopa diri diri da şi gata povestea mea hai pa pa tra la la.

tamed waters run dry

într-un apartament cu patru camere
apa îmblânzită se usucă

un râu de sânge viu curge uitat
aleargă aleargă scaldă-ţi lacrimile în el
scaldă-ţi trupul uscat de vremuri

problemă

dacă într-o zi aş primi un telefon
de la o femeie din
emisfera sudică

aş intra în panică
m-aş eschiva
aş renunţa la tot

ca nu cumva să afle
că sunt un
păcătos

Published
Categorized as love, text

mother superior jump the gun

dacă aş întâlni-o pe
maica superioară
(despre care nu ştiu nimic)

întreba-o

superioară
cui
sau
cărui lucru?

şi există o
maică inferioară
care să compenseze pentru
aparenta unilateralitate a
titlului dumitale?

cum se traduce asta
în limbajul liniştii?

Published
Categorized as text