Untitled

am gonit toți oamenii de pe străzi
și acum e pustiu
un oraș gol e un oraș civilizat

aș vrea să vii în orașul meu

când se întorc oamenii
afli că nu sunt cine par

scrisori către morți

sper că scrisoarea asta te găseșe sănătoasă
draga mea văduvă
Devastasia

să știi că
roboții au la inimă
la baza inimii
multă sârmă și dezintegritate

Grigorie Iliev, cel care mi-a vândut caverna asta
în care trăiesc apocalipsa singur
înainte să plece în caleașca lui minunată
mi-a spus că și lui i se pare nedrept
dar poate un bilanț sufletesc
ar da foc scrisorilor
pentru a face lumină
asupra scrisului

îmi pare rău că ai căzut într-un puț întunecos
poate același puț în care Grigorie l-a găsit pe Dumnezeu
după ce a trăit acolo 17 ani
împreună cu o maimuță mută
este un mister pentru mine
de unde a avut mâncare
și cum vedea în întuneric

măcar suntem în viață
sau am fost, într-o bună zi

În cutie se află semnale mixte

oh god poetry
numai tu mă înțelegi

să știi că nu sunt mai mic decât tine
răspunse gândacul către grigore

aș vrea să fiu
eroul tău kung fu
să te iau în brațe
și să te salvez

dar

cerul albastru închis m-a găsit
ce ciudat e să fii om

Published
Categorized as love, text

saudade

trauma dispariției
o vibrație dureroasă
tremurul unui mușchi intern
momentul în care
lumea dispare
își dă jos masca
și rămân
cutii goale
pline cu mațe
în care plâng
cu neputința lacrimilor

momentul în care
cadavrele îmi intră în casă
îmi fură ceasul
și rămân fără timp

mă întorc dezbrăcat
din locuri fără rost
îmi ascund bărbăția
în palmă