Apoi în ring intră elefanţii pe biciclete. Pe frunte ei poartă o bandă roşie cu un model cu romburi aurii. Pe umărul drept al fiecărui elefant este câte o maimuţă cu fes de turc. Animalele au privirea pierdută, de parcă nu ar mai avea suflet, acesta fiind scos prin dresare, şi stocat în eter pentru accesare ulterioară. Pe umărul stâng al fiecărui elefant, sub cercelul pe care scrie “Hai liberare!”, stă câte un mic diavol, care îi şopteşte ce să facă. În mâna stângă a fiecărui mic diavol este o sticluţă din eter. Eterul – sticla compozitorilor.
După care, în ring sunt introduşi deţinuţii flămânzi. Ei, fiind nemâncaţi de zile, torturaţi şi disperaţi sistematic, încep să omoare elefanţii, maimuţele şi diavolii. Unii beau din sticlele din eter. Aceia se tăvălesc pe jos cu spasme. Ceilalţi mănâncă creierii maimuţelor şi carnea elefanţilor.
După ce deţinuţii s-au săturat, în ring intră un robot imens, cu un aruncător de flăcări, şi pârjoleşte în stânga şi în dreapta. Toată carnea arde, toţi deţinuţii ard, în afară de cei acum în spasme mai reduse, dar încă imobilizaţi.
Apoi sunt trimişi zeci de pitici, cu răngi, care dezasamblează roboţii, joacă hochei cu piesele lor, apoi îşi eliberează intestinele pe cadavrele arse ale deţinuţilor. În acest moment, deţinuţii care au băut din sticlele din eter explodează, umplând piticii de sânge. Piticii se mânjesc pe corp cu sângele, după care încep să facă sex anal în formaţie de tren. La sfârşit toţi ejaculează într-o găleată din mijlocul ringului, urinează şi vomită în ea, după care în ring intră un om extrem de înalt, călare pe un monociclu, şi dă drumul, din dinţi, unei grenade, care explodează în găleată şi îi umple pe toţi de lichide corporale.
Apoi piticii, omul înalt, deţinuţii, diavolul, maimuţele şi elefanţii fac o plecăciune şi se lasă cortina.
Spectacolul nostru se numeşte “Aristocraţii”!