am gonit toți oamenii de pe străzi
și acum e pustiu
un oraș gol e un oraș civilizat
aș vrea să vii în orașul meu
când se întorc oamenii
afli că nu sunt cine par
webârlog cu desene şi prostioare
am gonit toți oamenii de pe străzi
și acum e pustiu
un oraș gol e un oraș civilizat
aș vrea să vii în orașul meu
când se întorc oamenii
afli că nu sunt cine par
trauma dispariției
o vibrație dureroasă
tremurul unui mușchi intern
momentul în care
lumea dispare
își dă jos masca
și rămân
cutii goale
pline cu mațe
în care plâng
cu neputința lacrimilor
momentul în care
cadavrele îmi intră în casă
îmi fură ceasul
și rămân fără timp
mă întorc dezbrăcat
din locuri fără rost
îmi ascund bărbăția
în palmă