prix

you prix

când eram mic şi eram îndrăgostit de o proastă
al cărei nume va rămâne nerostit deoarece nu există
şi trăiam eu în starea aia de secole

apoi a venit
un om
invizibil
(care era(m) eu fiindcă nu mă uitam în oglindă)
cu un pix şi un creion şi eventual o pensulă în mână
şi făcea desene 3D
şi mă pişcau de picior şi îmi dădea sângele
şi era un râu prin care curgeau tot felul de minunăţii
şi la un moment dat un peşte mare şi mov a trecut şi a ajuns unde râul se împărţea în două şi se făcea cerc

Smashing Pumpkins – The Aeroplane Flies High

Asculta mai multe audio diverse

balaurul cel verde şi bun

o fu mai odată ca niciodată îngheţată crăcănată
un balaur verde prietenos, ce scotea aburi pe nări. Primăria îl angajase ca să încălzească locuinţele sătenilor cu aburii săi calzi. Într-o zi, când încălzea o locuinţă, în loc de aburi a început să iasă fum din nările balaurului verde. S-a oprit din suflat, şi s-a dus îngrijorat acasă. A doua zi s-a trezit şi a trecut iar la muncă, uitând de fumul din ziua dinainte. Şi cum a început să sufle, a ieşit foc roşu cu fum şi a ars casa la care sufla. Din fericire, locuitorii casei erau plecaţi la arat şi la plimbatul vacilor şi la biserică să se roage bunului Dumnezeu, ca nişte săteni buni şi credincioşi ce erau. Casa aceea arse până la temelii. Când văzu aceasta, balaurul se întristă şi plecă înapoi în peştera lui, unde stătea singur şi întristat. Peste o vreme primi o scrisoare de la săteni, care îi cereau să nu mai vină la ei în sat, şi să plece cât mai departe. Când văzu asta, balaurul, care era blând la inimă, plânse cu lacrimi cât soarele şi luna, îşi făcu traista cu necesităţile sale de balaur şi plecă aiurea în depărtare.

Şi cum mergea el aşa, iată că întâlneşte un om de paie, care se suise pe o casă, de teamă să nu-l mănânce vitele. El stătea acolo de câteva zile, şi îi era foame şi singurătate. Când îl văzu pe balaur se speriă şi zise:
– Nene balaure, să nu sufli foc înspre mine, că mă fac cenuşă şi mă ia vântul şi mă împrăştie peste şapte ţări şi şapte mări. Eu sunt doar un om singur şi înfometat, cu teamă de vite.
Balaurul, văzând tristeţea omului de paie, se gândi cum ar putea să-l ajute – apoi îi veni o idee – îi spuse omului:
– Dar poţi să ai gospodăria ta, cu un gard rotund peste care nu pot vitele să treacă şi să intre, şi poţi să trăieşti din găini şi legume.
Când auzi aceasta, omul de paie se bucură, dar se întristă din nou şi zise:
– Dar dacă mă mănâncă vacile în timp ce construiesc gardul meu rotund?
Apoi balaurul cel bun şi verde, ca să-l ajute zise:
– Voi merge în pădure şi voi aduna surcele şi voi face stâlpi şi le voi îmbina şi voi face gardul gospodăriei tale, apoi te voi pune acolo cu mâna mea, şi voi aduce găini şi seminţe de legume şi scule pentru săpat şi îngrijit gospodăria. În mijlocul ei va fi o casă cu patru încăperi, iar în mijlocul casei va fi un puţ de unde să poţi scoate apă proaspătă.
Şi aşa şi făcu. Omul de paie, când se văzu în casa lui nouă, cu lacrimi în ochi îi mulţumi balaurului şi îi zise că asta era tot ce avea nevoie în viaţă.

Balaurul cel verde se bucură, dar îşi aminti de satul din care plecase, şi de paguba făcută şi se întristă iar, şi iar incepu să meargă pe drumuri aiurea. Veni seara şi el se culcă într-o pădure. În visul său veni un sfânt şi zise:
– Eu sunt Gavril şi am venit să-ţi spun că Dumnezeu se bucură de fapta ta bună.
Dimineaţa următoare balaurul cel verde se trezi odihnit şi porni iar la drum.

Şi cum mergea el aşa, întâlni o femeie făcută din pământ, care vroia aur şi argint. Când femeia de pământ văzu balaurul aşa de mare, îi ceru să îi sape după aur şi argint, zicând că este tot ce are nevoie, şi când îl va găsi nu va mai avea nevoie de nimic altceva. Apoi balaurul, fiind binevoitor, săpă şi săpă, şi în curând găsi mult mult aur şi argint. Femeia făcută din pământ luă aurul şi argintul, le puse într-o căruţă şi plecă departe de oameni, unde muri de singurătate. Când află asta, balaurul se întristă şi merse mai departe pe drumul său aiurea.

Şi cum mergea el aşa, întâlni o femeie de apă. Femeia de apă iubea soarele şi luna, dar îi era teamă de ele, fiindcă soarele o prefăcea în aburi şi luna o prefăcea în gheaţă. Ea trăia într-un ulcior. Într-o zi, femeia de apă îi ceru balaurului să-i cânte un cântec la scripcă, deoarece apa sa era tulbure şi cântecul frumos o limpezeşte. Apoi balaurul luă scripca şi cânta cel mai frumos cântec, deşi nu mai cântase până atunci. Femeia de apă se limpezi la loc şi îi mulţumi balaurului.
Într-o zi o vacă trecu pe acolo şi dărâmă ulciorul şi femeia de apă muri. Când află asta, balaurul se întristă şi merse mai departe pe drumul său aiurea.

Şi cum mergea el aşa, auzi o voce de nicăieri. Ea îi ghici necazul şi ghici chiar şi încotro se îndrepta. Balaurul întrebă:
– Dar unde eşti, ca să te văd.
Apoi duhul se preschimbă într-un abur, ca să-l poată vedea balaurul. Omul din abur apoi îi zise o ghicitoare balaurului:
– Ghici ghicitoarea mea. Eu sunt sfânt cine sunt eu şi-aduc vestea lui Dumnezeu.
Balaurul, amintindu-şi de visul său, răspunse:
– Sfântul Gavril!
Omul de abur se bucură. Într-o zi a venit un frig cumplit, şi omul de abur a murit de frig. Când află asta, balaurul se întristă şi merse mai departe pe drumul său aiurea.

Şi cum mergea el aşa, întâlni un om de foc, care era cam stins. El stătea pe o claie de paie care se făcuse mică. Ca să-l ajute, balaurul adună paie, i le puse la picioare şi suflă pe nări foc, ca să-l facă mare şi puternic.
Însă într-o zi veni o ploaie cu vijelie şi omul de foc se stinse. Când află de asta, balaurul se întristă foarte rău şi se opri din drumul său într-o pădure întunecoasă. Acolo găsi nişte ciuperci, şi de foamea mare ace o avea, le mâncă. Un somn veni peste el şi se întinse pe jos şi visă.
În visul său, Sfântul Gavril veni şi îi spuse:
– Iată hora lor din ceruri.
Apoi femeia de pământ şi femeia de apă şi omul de abur şi omul de foc jucau hora de jur împrejurul gospodăriei cea rotundă a omului de paie, care acum era un copac vajnic cu rădăcini în pământ şi crengi în cer, şi stătea în mijlocul gospodăriei. Apoi se auzi vocea Sfântului Gavril, care zise:
Dumnezeu este bucuros pentru faptele tale bune şi te va preschimba în om pentru faptele tale bune.
Apoi balaurul văzu o lumină puternică şi se trezi. Acum era un voinic înalt, vânjos, cu plete şi fruntea lată. El se întoarse în satul din care plecase, unde oamenii săi l-au primit cu iubire, căldură şi bucurie.

Şi-am încălecat pe-o şa op ş-aşa ş-aşa hopa diri diri da şi gata povestea mea hai pa pa tra la la.

waaaaaa

Dacă eşti obişnuit ca muzica să-ţi cânte în strună, n-o să-ţi placă astea:

Frank Zappa & The Mothers – Inca Roads

Did a vehicle
Come from somewhere out there
Just to land in the Andes?
Was it round
And did it have
A motor
Or was it
Something
Different

George: Sure was different. I ain’t never seen nothing like that in my entire life!
Napoleon: Whose python boot is that? That ain’t my sh– What?
FZ: Why don’t you sharpen it then?
George: Little round ball . . . I could . . . couldn’t . . . That white cain’t do nothin’
Napoleon: Je-he-zus! Wait a minute!
FZ: Mother Mary and Jozuf!

Did a vehicle
Did a vehicle
Did a vehicle
Fly along the mountains
And find a place to park itself
Park it
Se-e-e-elf
(PARK IT . . . PARK IT)

Or did someone
Build a place
To leave a space
For such a thing to land

Did a vehicle
Come from somewhere out there
Did a vehicle come
From somewhere out there
Did the Indians, first on the bill
Carve up the hill

Did a booger-bear
Come from somewhere out there
Just to land in the Andes?
Was she round
And did she have a motor
Or was she something different

Guacamole Queen
Guacamole Queen
Guacamole Queen

At the Armadillo in Austin Texas, her aura,
Or did someone build a place
Or leave a space for Chester’s Thing to land
(Chester’s Thing . . . on Ruth)
Did a booger-bear
Come from somewhere out there
Did a booger-bear
Come from somewhere out there
Did the Indians, first on the bill
Carve up her hill
On Ruth
On Ruth
That’s Ruth

Frank Zappa & The Mothers – Florentine Pogen

Ah-oh-oh-oh ah-oh-oh-oh ah-oh-oh-oh oh-oh

Ah-ah-ah-ah-ah-ah-ah
Ah-ah-ah-ah-ah
Yow-ooh
Yow-yoo-yow
La-la la-la la-la la-la
Ba-la ba-la na-la

She was the daughter of a wealthy
Florentine Pogen
(You-ooh)
Read ’em ‘n weep
Was here adjustable slogan
(Ah-ah-ah-ah-ahh)

She was a debutante daisy
With a color-note organ
Deep in the street
She drove a ’59 Morgan

WOO-LAH!

That’s the kinda step she takes
When her hot breaks hot brakes
That’s the kinda sound she makes
(ooh, let go uh me)
When her crab cakes
(Arf arf arf)

She didn’t like it when her fan belt
Shrunk & got shorter
(Ointment)
Battery leaks could nearly cost her a quarter

She didn’t want to go home
An’ watch the pestle go mortar
Later she speaks
On how Perellis might court her

Na-na-na, na-na-noo
Na-na-na, yah-ah-hoo
Na-na-na, na-na-noo
Na-na-na, yah-ah-hoo

She was the daughter
Ah-ah-ahhh
Of a wealthy
Florentine Pogen
Po-oh-wo-oh-oh
Po-oh-wo-oh-oh
Po-oh-wo-oh-oh
Ga-ya-ee-annnn

Read ’em ‘n weep
Read ’em ‘n weep
(Take a booger home with you to)
Read ’em ‘n weep

Ay-ay-ay-ay-ay-ay
Ah-ooh-ah-ooh-ah-ooh-ah-HAH
Ah-ooh-ah-ooh-ah-ooh-ah-HAH

Chester’s go-rilla
She go oink
Chester’s go-rilla
She go quack
Chester’s go-rilla
She go moo
Chester’s go-rilla
She go
Hratche-plche
Hratche-plche

Frank Zappa – Chitara si voce
Napoleon Murphy Brock – Voce, saxofon si flaut
George Duke – Claviatura si voce
Ruth Underwood – Percuţie
Tom Fowler – Bas
Chester Thompson – Tobe

Şi iete ce am găsit.

Crossroads (1986) cu Steve Vai (iar la chitara pustiului e Ry Cooder)

la începutul duelului, Jack Butler (Steve Vai de mine) cântă începutul de la Bad Horsie

ieeee

Science: just say NO!

Am o vezică foarte puternică. Pot să ridic camioane cu ea.
“Hihihi şi ce mai ai tu puternic?”
Mirosul.


wittle boydy

şit! friz iu agli madărfacăr!

I am not shocked but I will cartooningly pop my eyes out at you anywayz!

şi desigur,

şi ce-ai mai făcut drăghicioiule?

Mi-am dat seama că e nesexi să fii intelectual cu blog şi care mai scrie şi poezii.

Ah well



na şi nişte poezie:

17 hectare de somn

în pădurea deasă
burta mi se lasă
lângă un copac
adică mă cac

becul meu este crăpat
prin crăpătura sa iese
normal
lumină
şi intră
normal
aer
şi se arde
şi pa
şi degeaba mai e crăpat

dintr-o dată te trezeşti în subteran
şi vine un diavol la tine şi zice
dintr-o dată te trezeşti în subteran
şi îl întrerupi şi zici
bă nene asta e povestea vieţii mele dar
cine ţi-a spus ţie
că numai rechinii mănâncă balene

cu grigore de prin ceruri
el e confidenţialul meu
caleaşca lui ilie
din care îl voi găsi
pe
corespondentul meu de pe lumea cealaltă

na şi nişte muzică

îmi place mult Abba Zaba a lui Captain Beefheart