o să ne curgă din cozi
frica de a fi descoperiţi
de către ziduri
somnul o să ne doboare
ca un mare zid alb
de nori verticali
în care intrăm cu capul stins
pe drumul de sticlă
am mers încălţat cu ciocane
am trecut prin casa
urşilor de sticlă
ei m-au privit
cu ochii lor sticloşi
şi au plâns cu zahăr
în pahare
alergasem pe treptele orizontale
ca să nu risc
să cad pe scări
am urcat în susul camerei
şi m-am plafonat
am stat pe scaun şi m-am topit