Author: nemuritor_de_foame
frogs
într-o zi n-am făcut tot ce n-am făcut toată viața
ești un nume într-o amintire
ți-ai pus buzele pe fruntea dimineții
și le-ai ținut acolo o vreme
la amiază ai căzut din zi
câțiva metri buni
într-o melancolie conștientă de sine
ți-ai amintit vechea poveste
trecutul e un timp gol
într-o zi ți-ai văzut țara
când trăgeai cu ochiul
prin rana din pieptul unui asistent
care locuia pe un pod
se auzi o voce
sunt în mine pui de păsări care vor să zboare
și patrupede care stau la pândă
vor să verse sânge, să se desfășoare
să își înfigă colții cu o iubire flămândă
Untitled
we met on the tightrope
a sparrow brought a burden
for the muscles of my heart
in the rhythmic peace of my chest
the distant past blew up
you can’t avoid the big mistake
such a flame came out
that I could see for miles
where pain comes from
you couldn’t cut it
the edge of time had become dull
the doorways were full of men
in their final dream of love and might
the cuts in their muscles
had been sore for so long
foxy
când liniștea ți-a devenit voce am închis ochii și te-am privit cu totul acum înțeleg ești o curvă am să-ți spun ce să faci ce-o să fie, vulpițo? |
when silence became your voice I closed my eyes and beheld you whole now I understand you’re a whore I will tell you what to do what’s it gonna be, foxy? |
Untitled
Untitled
bart shits a turtle
Untitled
pe acoperișul de țiglă al casei
s-a topit un om
în sfârșit, i-am văzut stafia
și am devenit foarte calm
apariția grăia
“uneori îmi place să exclam
dar cel mai mult îmi place să îmi găsesc casa
uneori e un cântec
alteori e o femeie
și mă pot odihni”
“credeam că vrei marea cu sarea
dar vroiai doar valurile
într-o zi ai scos un urlet așa de mare
încât l-am putut vinde grădinii zoologice
locul unde mi-ai spus marele tău secret
pe care nu-l pot reproduce aici
din motive de confidențialitate”
“m-ai ținut strâns de mână
apoi de gât
din subțioara ta creață
a zburat o vrabie până în adâncul cerului
de acolo un fulger și-a găsit casa în mijlocul pieptului meu
și te-am iertat cu tot trupul”
Untitled
aveai o vrabie la subraț
era chinuită și neagră
și când ai ridicat mâna să mă saluți
am crezut că o sa zboare într-un nor
de unde o să iasă un fulger până în cuibul ei
dar s-a dus în părul unei femei
care s-a aruncat într-un plâns cu tunete
și apoi și-a găsit casa
ziua era creață ca tine
și eu ascundeam în mine un topor
cu care vroiam să arunc scântei pe un pat de frunze
de unde răsăreau vorbe grele
lăsate acolo de câțiva strămoși
dar erau prăpădiți și nu era vina mea
ai zâmbit și am iertat multe în ziua aia