+
grigore se hotărăşte să zboară
să
zboară de vânt
să
m
oare
care
din obrăjorii săi infinit bucălaţi
înfăşurat în vălul său de singurătate
vai
ce clişeu
învălu-l de singurătate cu scarabee şi scarabeuri
aurisite şi afurite
prin copiii lui ca nişte albine se târa prin aer
cu plămânii plini de
nu-i aşa
aer
adică
era ceva cu aer şi despre aer
cu copii şi dinspre copii de lut ars ud
şi copiii râd
şi grigore moare
şi o să ne răsare
din
ă
mâncare
şi
ă
hai cântare
opa diri diri aetcaetaerae
păi ş-am venit păutostradă
oop ş aşa ş aşa
şi am dat peste o turmă de copii
şi
ă
rimează cu paradă
vreau să mor
ca să tac mai
nu-i aşa
uşor
fără sens ânsă ce pula lui
grigore-şi scoate misterul de printre maţe
cu aparatu-şi
şi
îşi
uşi
deschide deschise
adică
e
rau nişte uş
i şi le învârte pe balamale întru deschiderea
cutiei toracice
iubito
cutiei toracice a lui dumnezeu
iubito
am zis-o
sărută-mă cu finitul tău
răspuns
cu viteza luminii interioare
grigore încetinea înspre dumnezeu
din care
între noi fie vorba
se scurgeau secole de moarte
păşind pe cranii de copii
grigore-şi umple ochii cu ţipete
ceea ce poate să însemne că
zbiera cu pleoapele sau că asculta fotonic sau ceva
ce contează
după care
ceva ceva
am uitat versurile
şi grigore moare
previzibil
nu?
vorbea cu apa
în statornicia sa practică
în distorsiunile unui spasm nuclear
mişcându-se sinuos pe suprafaţa discontinuă
a nisipului